Argumente pentru învierea lui Isus
Este Isus viu și pentru tine?
Să începem pledoaria pentru învierea lui Isus Cristos, pornind de la mormântul gol, care are o importanță majoră. Pe de o parte, dacă o astfel de informație era falsă, ar fi fost redusă la tăcere. Însă, nu există absolut nici o dovadă, nici o legendă, nici un document care să ateste faptul că mormântul nu a fost gol și nici că trupul ar fi fost furat sau ascuns. Era suficient ca oricare dintre oponenții lui Cristos să fi apărut cu un trup care să semene însă nicio întâmplare de acest gen nu se găsește în istorie. Mai mult, cei care ar fi făcut orice să ascundă un astfel de fapt, atestă prin darea de mită, că Isus a dispărut din mormânt și nu aveau de fapt o explicație logică: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani, şi le-au zis: Spuneţi aşa – ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”
La toate acestea, adăugăm mărturia femeilor. De ce este aceasta o dovadă bună ținând cont de faptul că femeile, în vremea aceea, nu erau luate în considerare în nici o curte de judecată drept martori demni? Istoria spune că mărturia unei femei era socotită la fel de demnă de crezare precum cea a unui criminal aflat sub acuzare. Mărturia lor, însă, a fost consemnată de apostolii lui Isus. În cazul în care ceea ce apostolii lui Isus au spus ar fi fost o legendă sau o poveste fabricată, argumentul lor categoric nu ar fi fost susținut de mărturia unor femei. În cazul acesta, un istoric care ar fi inventat povestea mormântului gol, ar fi spus că mormântul gol a fost găsit de niște bărbați, în nici un caz de niște femei. Indirect, mărturia acestor femei, devine mai puternică atunci când ele spun că mormântul lui Isus este gol. Norman Geilser adună numeroase alte dovezi cu privire la învierea Domnului Isus, iar în concluzie sugerează „că toate dovezile istorice, luate independent și strict, sunt în favoarea unui mormânt gol, iar toți aceia care susțin contrariul, trebuie să admită că fac acesta în baza oricărei alte fapte, dar nu prin studiul riguros al istoriei și științei.”
Totuși trebuie să știm că mormântul gol în sine nu este o dovadă suficientă pentru că ar fi lăsat loc presupunerii că trupul lui Isus ar fi fost furat. Pledoaria pentru înviere însă continuă cu cea de-a doua dovadă în favoarea ei constituită de aparițiile lui Isus după înviere. Martorii oculari ai învierii lui Cristos sunt după cum urmază: Maria Magdalena (Ioan 20:10-18), Maria Magdalena și cealaltă Marie (Matei 28:1-10, Luca 24:1-12), Petru (1 Corinteni 15:5), Ioan (Ioan 20:1-10), doi ucenici (Luca24:13-35), cei 10 apostoli (Luca 24:36-49, Ioan 20:19-23), cei 11 apostoli (Ioan 20:24-31), cei 7 apostoli (Ioan 21), toți apostolii (Matei 28:16-20; Marcu16:14-18), 500 de frați (1Corinteni 15:6), Iacov (1 Corinteni 15:7), toți apostolii (Fapte 1:4-8) și Pavel (Fapte 9:1-9, 1 Corinteni 15:8).
De asemenea, există o serie de dovezi indirecte sau circumstanțiale. Avem mărturiile Părinților Bisericii și ale istoricilor din acea vreme precum Clement, Origen, Policarp, Tertulian, care au scris, ani mai târziu, despre moartea, învierea și înălțarea lui Isus. Flavius Iosefus, istoric iudeu de la sfârșitul primului secol, a consemnat: „Cam la vremea aceea a apărut Isus, om înțelept, dacă ne este îngăduit să Îl numim om, căci era făptuitor de minuni, un învățător al unora care îndrăgeau adevărul. I-au ascultat chemarea mulți evrei și mulți dintre neamuri (greci). El a fost Cristosul, iar când Pilat, la vorbele celor dintâi dintre ai noștri, L-a osândit la răstignirea pe cruce, cei care L-au iubit de la început nu L-au părăsit. Căci li S-a înfățișat înviat în cea de-a treia zi, așa cum arătaseră prorocii sfinți, pe lângă mii de alte lucruri minunate privitoare la El; iar tribul creștinilor, numiți astfel după el, trăiește și astăzi.”
Din seria mărturiilor fac parte și trăirea credinței ucenicilor și martitizarea acestora pentru credință. Ucenicii nu doar că au afirmat credința în El, nu doar că au propovăduit ceea ce credeau, nu doar că au plantat și condus biserici, însă cel mai important, poate dintre toate, au fost gata să moară pentru ceea ce credeau. Uitați-vă la ce ne spune istoria, prin Tertulian, despre Petru și Pavel: „Dacă vreun erectic vrea să-și liniștească conștiința pe baza vreunui document public, arhivele întregului Imperiu vor vorbi, la fel cum o vor face pietrele din Ierusalim. Citim viața lui Cezar la Roma, Nero a fost primul care a stropit cu sânge credința ce se năștea și creștea. Apoi Petru a fost țintuit la cruce ca mai apoi Pavel, un cetățean roman să fie martirizat și el pentru credința ce o avea.”
Mai mult, există convertiri ale unor sceptici, care constituie o altă dovadă indirectă a învierii precum convertirea lui Saul, care a fost una spectaculoasă și clară, dar și convertirea lui Iacov, fratele Domnului Isus care nu a crezut că El este Cristosul.
Însă, în cele din urmă, intervine testul suprem și anume testul experienței. Iată ce scrie Apostolul Pavel: „Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos! De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.”
Dacă dovezile te-au convins că Isus este viu, ultimul pas este să experimentezi acest fapt! Ești aici, pus în fața unor fapte ale istoriei, pus în fața unei decizii. Trebuie să alegi ce faci cu Isus. Nu este de ajuns să știi că este viu! Trebuie să trăiești veșnic, știind că este viu!
