Sunt momente în care istoria și Evanghelia lui Isus converg, declanșând un avânt puternic în istoria omenirii. Așa a fost în cazul „darurilor” Evangheliei, lucru care a dus la creșterea filantropiei, sau mișcările reformiste, înființarea universităților sau științele moderne. În alte momente, istoria și Evanghelia intră în coliziune, iar lupta aceasta titanică modelează istoria într-un mod diferit, dar la fel de decisiv. Așa a fost atunci când Domnia lui Cristos a triumfat în fața măreției Romei imperiale. Există, însă și alte momente, în care istoria și Evanghelia par a se fi ciocnit, însă, în realitate, Evanghelia se adresează celor mai profunde dileme și celor mai înalte aspirații ale vremurilor, chiar și celor care i se opun. La fel stau lucrurile și astăzi, atunci când vorbim despre conceptul de adevăr.
La prima vedere, viziunea biblică a adevărului pare respin-gătoare pentru o minte modernă. Este arogantă, exclusivă, intolerantă, dezbinătoare, dezaprobatoare și retrogradă. La un nivel mai profund, însă, viziunea biblică este profundă, oportună și stringentă pentru zilele noastre, chiar și pentru cei care o resping. Însă, indiferent de ceea ce crede lumea noi călcăm pe urmele Celui care este calea, adevărul și viața. Prin urmare, ne închinăm și slujim Dumnezeului adevărului, al cărui Cuvânt este adevăr, care este El însuși adevărat și în care ne putem pune încrederea, datorită cinstei legământului Său.
Permiteți-mi, prin urmare, să vă prezint pe scurt șase motive pentru care adevărul contează mai mult decât orice altceva. Și de ce creștinii care sunt nepăsători față de adevăr sunt la fel de greșiți și de nesăbuiți precum cei mai mari sceptici și batjocoritori ai vremurilor noastre.
MAI ÎNTÂI, DOAR O VIZIUNE ÎNALTĂ A ADEVĂRULUI ÎL ONOREAZĂ PE DUMNEZEUL ADEVĂRULUI.
Adevărul este mult prea des abandonat drept chestiune filosofică. Aspectele filosofice trebuie să fie importante pentru noi, însă adevărul este, mai întâi de toate, o chesti-une de teologie. Domnul nostru nu este doar Dumnezeul prezent cu adevărat, obiectiv vorbind – așadar, ceea ce credem corespunde cu realitatea – însă Domnul nostru este și cel adevărat, cel a cărui credincioșie este demnă de încrederea noastră, iar greutatea existenței noastre se sprijină pe Dumnezeu. Cei care își lasă să slăbească relația cu adevărul, vor slăbi și relația lor cu Dumnezeu.
ÎN AL DOILEA RÂND, DOAR O VIZIUNE ÎNALTĂ A ADEVĂRULUI REFLECTĂ MODUL ÎN CARE AJUNGEM SĂ-L CUNOAȘTEM ȘI SĂ-L IUBIM PE DUMNEZEU.
Isus este singura cale spre Dumnezeu, deși spre Isus există la fel de multe căi cât oamenii care vin la El. Scriptura și experiența vremurilor trecute, însă, ne arată că există trei motive pentru credința noastră, motive care se întrepătrund deseori. Ajungem la credința în Cristos, pentru că suntem mânați de nevoile noastre omenești. Ajungem la credința în El pentru că El este cel care ne caută și ne găsește. Mai ajungem la credința în Cristos și pentru că credem că afirmațiile sale și afirmațiile Evangheliei sunt adevărate. Datorită adevărului, credința noastră în Dumnezeu nu este irațională. Nu este o proiectare psihologică. Nu este opiul gloatei. Credința noastră merge dincolo de rațiune, pentru că, în calitate de ființe umane, suntem mai mult decât simplă rațiune. Credința noastră este, însă, o credință garantată, pentru că avem convingerea fermă și clară că este adevărată. Noi suntem cei care gândim în credință și credem în gândire.
ÎN AL TREILEA RÂND, DOAR O VIZIUNE ÎNALTĂ A ADEVĂRULUI DĂ PUTERE CELOR MAI MĂREȚE INIȚIATIVE OMENEȘTI.
Scepticii și relativiștii care subminează noțiunea de adevăr, sunt precum neghiobul care taie craca pe care este așezat. Fără adevăr, știința și întreaga cunoaștere omenească se prăbușesc în hăul presupunerilor. Fără adevăr, meseria neprețuită de jurnalist, precum și modul în care urmărim evenimentele zilnice și înțelegem semnele vremurilor în care trăim, se pierd în zvonistică. Fără adevăr, lumea po-liticii și a afacerilor se transformă într-un joc al regulilor și puterii. Fără adevăr, darul prețios al rațiunii umane și libertății devine concesie, toate relațiile umane pierzându-și elementul de legătură al încrederii, care leagă toate inimile. Ca urmași ai lui Cristos, stăm fără rușine în fața lumii, ca slujitori și apărători ai viziunii înalte a adevărului, atât de dragul Domnului nostru, cât și de dragul celor mai înalte inițiative ale omenirii.
ÎN AL PATRULEA RÂND, DOAR O VIZIUNE ÎNALTĂ A ADEVĂRULUI POATE SUSȚINE PROCLAMAREA ȘI APĂRAREA CREDINȚEI.
Dacă Domnul nostru este Dumnezeul adevărului, afirmăm cu bucurie că întregul adevăr este adevărul lui Dumnezeu și că, prin urmare, îmbrățișăm orice idee și argument care îndeplinește standardul adevărului lui Dumnezeu. Mai știm însă și faptul că toți oamenii, chiar și noi, nu doar căutăm adevărul, ci ne pricepem să-l și sucim. Toată necredința înăbușă adevărul în nelegiuire, după cum ne spune apostolul Pavel. Avem fundamentarea, precum și datoria de a confrunta ideile și viziunile false, cu siguranța că, în final, se vor dovedi a fi atât neadevărate cât și complet nefolositoare pentru cei care le cred. Și nu avem voie să uităm niciodată faptul că apărarea adevărului trebuie să înceapă în biserică. Trebuie să ținem piept celor care caută să minimalizeze adevărul în favoarea metodologiei, în numele activismului, de dragul divertismentului, sau pentru a menaja sentimentele celor neevanghelizați, dar mai presus de toate, trebuie să ținem piept celor care încearcă să înlocuiască viziunea biblică cu o viziune modernă și revizionistă a adevărului. Oricare ar fi motivația acestor oameni, toate tipurile de seducție de mai sus duc la o credință slăbită și compromisă, a cărei finalitate va fi tristețea permanentă și trădarea Domnului nostru. A abandona adevărul înseamnă să ne abandonăm credincioșia, să comitem adulter teologic, sfârșind prin suicid spiritual. Fie ca soarta tristă a liberalismului protestant să ne slujească tuturor drept avertizare.
ÎN AL CINCILEA RÂND, DOAR O VIZIUNE ÎNAL-TĂ A ADEVĂRULUI ESTE SUFICIENTĂ PENTRU COMBATEREA RĂULUI ȘI A IPOCRIZIEI.
Gândirea postmodernă ne ajută pe toți să conștientizăm ipocrizia, însă nu ne oferă niciun standard al adevărului care să o dea în vileag și să o corecteze. Iar o dată cu răs-pândirea globală a piețelor, prin intermediul capitalismului, răspândirea globală a libertății, prin tehnologie și călătorii, precum și răspândirea globală a disfuncțiilor umane, prin descompunerea familiei, ne confruntăm cu cea mai mare criză a drepturilor umane din toate timpurile, un adevărat potop al răului. Atât ipocrizia cât și răul decurg din minciu-nă. Ipocrizia reprezintă o minciună prin fapte, nu cuvinte. Iar răul se folosește întotdeauna de minciună pentru a-și acoperi nelegiuirea. Doar prin adevăr, ne putem ridica împotriva înșelăciunii și manipulării. Pentru toți cei care detestă ipocrizia, cei cărora le pasă de dreptate și demni-tatea umană, pregătiți fiind să lupte cu răul, adevărul este o necesitate absolută.
ÎN AL ȘASELEA RÂND, DOAR O VIZIUNE ÎNALTĂ A ADEVĂRULUI VA SUSȚINE CREȘTEREA ȘI TRANSFORMAREA NOASTRĂ ÎN CRISTOS.
La fel ca Avraam, care a fost chemat să umble înaintea Domnului, noi suntem chemați, la rândul nostru, să căl-căm pe urmele lui Isus. Nu doar să credem în adevăr, să-l cunoaștem și să-l apărăm, ci să trăim în adevăr în așa fel încât adevărul să facă parte din ființa noastră lăuntrică, în așa fel încât, într-un mod nedesăvârșit, să devenim un popor al adevărului. Așadar, vă îndemn să nu vă lăsați pradă nesiguranței, ca evanghelici și ucenici ai lui Cristos. Dacă nu ne ridicăm în sprijinul adevărului, am putea să ne oprim chiar acum din tot ceea ce facem. Să le fie rușine acelor creștini occidentali, care neglijează cu nonșalanță, sau chiar neagă disprețuitor cuvintele Domnului nostru, cuvinte apărate de Scriptură, adevărul pentru care mulți frați și surori ar prefera să-și dea viața, decât să-l lepede: faptul că Isus este calea, adevărul și viața.
Haideți să spunem și noi ce susținea marele reformator german despre adevăr, în relația cu răul: „Un singur cuvânt îl va doborî”. Haideți să o demonstrăm, împreună cu marele romancier și dizident rus: „Un singur cuvânt adevărat poate răsturna lumea”. Dacă nu este adevărată, credința ar fi falsă, chiar dacă ar fi îmbrățișată de întreaga lume. Dacă credința noastră este adevărată, ar fi adevărată chiar dacă întreaga lume i s-ar împotrivi. Să lăsăm, dar, convingerea să vorbeas-că. Ne închinăm și slujim Dumnezeului adevărului, căutând să trăim, cu smerenie și hotărâre, ca popor al adevărului. Și iată-ne că suntem încă în picioare, mulțumită lui Dumnezeu. Ca evanghelici, suntem poporul veștii bune, dar haideți să fim și un popor al adevărului, demni de Dumnezeul adevărului. Dumnezeu este adevăr. Ne putem încrede în El, în orice situație. Aveți credință în Dumnezeu. Nu vă temeți. Țineți adevărul aproape. Și fie ca Dumnezeu să ne fie alături tuturora.